Adevarata Viata în Dumnezeu - în mod evident ebraica

Sora Seraphim (o calugarita pustnica ce locuieste în Holywell, Tara Galilor, Marea Britanie) examineaza Adevarata Viata în Dumnezeu din perspectiva studiilor ei rabinice de care s-a simtit atrasa multi ani.

Citind cartile din ciclul Adevarata Viata în Dumnezeu, uneori îti doresti ca acestea sa fie publicate în acelasi format cu cel al “Bibliei de la Ierusalim”. Adica editate cu notele de subsol ale Vassulei în josul paginii, cu numere pentru fiecare doua rânduri ale mesajului în marginea din stânga si cu referinte biblice complete în marginea din dreapta, atât pentru citatele directe din Sf Scriptura, cât si pentru trimiteri (“a se compara cu”). La sfârsitul fiecarei carti ti-ai dori sa vezi un index complet cu aceste referinte din Scriptura în ordinea în care apar în Sf Scriptura.

Acest format nu numai ca ar fi folositor, dar ar avea si un rol important în discernerea scrierilor si le-ar permite celor care mediteaza asupra scrierilor sa vada minunata iubire a lui Dumnezeu pentru noi revarsându-se prin frazele Vechiului Testament, care este adesea acuzat în mod gresit ca Îl reprezinta pe Dumnezeu ca fiind autoritar si razbunator.

Sfintele Scripturi sunt în mod constant citate în Adevarata Viata în Dumnezeu, dar fara înstiintare. De asemenea, ele se integreaza perfect din punct de vedere sintactic în restul textului. Aceste doua aspecte dau o marturie vie despre originea supranaturala a ceea ce se spune. Nimeni nu poate sa faca vreo observatie de genul ca este o meditatie personala sau privata deoarece nu putem medita decât asupra a ceea ce cunoastem.

Cantitatea vasta a citatelor din Scriptura întrece cu mult capacitatea oamenilor de a memoriza pâna într-acolo încât sa ajunga sa citeze inconstient, în mod constant si din toata Scriptura, si nu numai din câtiva psalmi izolati sau din câteva pasaje favorite din Evanghelii. Mai mult decât atât, multe citate sau termeni sunt eminamente ebraici si nu sunt tradusi cu acuratete în unele din versiunile noastre moderne ale Bibliei, mai ales acolo unde aceste texte, daca ar fi fost cautate în aceste versiuni, ar fi aparut cu expresii non-ebraice. Adevarata Viata în Dumnezeu foloseste expresiile ebraice corecte. Vom lua în discutie câteva dintre aceste expresii, alaturi de putina critica a textului acolo unde este afectata dimensiunea lui ebraica.


În primul rând: ASPECTUL GRAMATICAL.

În versiuni mai vechi ale Bibliei, precum “Biblia Regelui Iacob”, vedem ca fiecare verset începe cu “Si”. Deci când ne uitam la Cartea Facerii gasim “Si Dumnezeu a spus”. Daca ne uitam la una sau doua versiuni moderne ale Bibliei, precum versiunea “Amplified” sau “New American Standard”, gasim din nou acel “Si”. Acesta nu apare în alte traduceri.

Nu exista gramatica în ebraica biblica. O învatatura rabinica afirma ca absenta regulilor gramaticale si folosirea “si”-ului dovedesc ca lucrarea lui Dumnezeu de la începutul creatiei si întreaga istorie a mântuirii sunt un act continuu revelator al lui Dumnezeu si prin urmare acesta este exprimat printr-o singura propozitie continua.

În Adevarata Viata în Dumnezeu apare foarte rar punctul. Prin urmare, reproducerea exacta a textului este prin ea însasi un martor al originii divine a textului pentru evrei, pentru savantii în Scriptura si pentru oricine doreste sa-si exercite discernamântul atunci când citeste Adevarata Viata în Dumnezeu. Un fals profet fara nici o cunoastere a Scripturii, scriind în mod natural, ar folosi puncte.


În al doilea rând : MAJUSCULE LA PRONUMELE PERSONALE REFERITOARE LA DUMNEZEU

În toate versiunile ebraice ale Bibliei si scrierile ebraice se folosesc majuscule pentru pronumele referitoare la Dumnezeu. Aceasta veneratie ebraica pentru Numele lui Dumnezeu da de rusine un mare numar de crestini care au încetat a folosi aceasta exceptie gramaticala plina de veneratie. Precum scrierile ebraice, Adevarata Viata în Dumnezeu întotdeauna foloseste majuscule pentru pronumele personale când vorbeste despre Una din Persoanele Divine sau despre un Act al lui Dumnezeu, atunci când El intervine.


În al treilea rând : “CARNE SI OS”

Expresia “carne si os” din Scriptura are un înteles explicit de înrudire. Astazi, noi am exprima înrudirea spunând “tu esti carnea si sângele meu”. Totusi, în Sf. Scripturi aceasta ar fi un lucru abominabil. Adevarul este ca acel cuvânt este “etsem” (pronuntat “eh`tsem”) si înseamna “os” si nu “sânge”. Tot sângele apartine lui Dumnezeu; nimeni nu ar îndrazni sa-l revendice. Toate legile din Pentateuh referitoare la mâncatul carnii mentioneaza ca sângele trebuie scurs si înapoiat lui Dumnezeu, Caruia singur Îi apartine.

În Facerea 2: 23, gasim ca Adam îi spune Evei “Iata aceasta e os din oasele mele si carne din carnea mea”. Totusi, în “Biblia de la Ierusalim”, de la Judecatori 9:2 încolo gasim aceasta expresie tradusa “carnea si sângele”, deoarece traducerea “Bibliei de la Ierusalim” încearca sa tina seama de limba vorbita si prin aceasta sa o faca relevanta pentru cultura noastra. Procedându-se astfel, Cuvântul lui Dumnezeu este schimbat si devine o arma folosita de alte confesiuni sau de poporul evreu ca o dovada a presupusei lipse de Adevar din catolicism. Pentru a îndrepta aceasta, documentul de la Roma “Liturgiam Authenticam” (Roma, martie 2001) învata ca toate traducerile Bibliei folosite pentru Sf Liturghie trebuie sa fie fidele limbii latine. Puritatea Adevarului este esentiala pentru unitatea crestina si are o mai mare însemnatate decât expresiile limbii vorbite, care nu numai ca se învechesc, dar ne si despart de aceia ale caror traduceri sunt redari fidele ale Cuvântului lui Dumnezeu. Acolo unde aceasta masura nu s-a implementat a însemnat pentru credinciosi o obisnuire cu traducerea incorecta “carne si sânge”.

Adevarata Viata în Dumnezeu nu foloseste traducerea incorecta “carne si sânge”, ci expresia biblica corecta “os din Osul Meu, carne din Carnea Mea”. Acesta este un alt exemplu de frazeologie care i-ar fi fost necunoscuta unui fals profet. O gasim întrebuintata în mesajele din 26 ianuarie 1997, 11 noiembrie 1998, 21 iunie 1999, 30 iunie 1999, 6 octombrie 1999, 28 aprilie 2000, 16 octombrie 2000. Exista posibilitatea sa fie mai multe exemple, dar autoarea acestui articol nu are un index si a notat numai observatiile pe care s-a întâmplat sa le remarce.


În al patrulea rând : “ASCULTA SUNETUL PASILOR MEI”

“Asculta sunetul pasilor Mei” este o expresie specific ebraica pentru venirea lui Mesia si a Erei Mesianice. Talmudul(1) numeste aceasta Era ikvesa d’meshicha (“pasii lui Mesia”).Aceasta se deduce din Psalmul 88:50 “Cei care au ocarât pasii unsului Tau”. Iisus foloseste frecvent aceasta expresie în Adevarata Viata în Dumnezeu si ea nu trebuie sa fie confundata cu cealalta expresie a Lui asemanatoare “mergi pe urmele Pasilor Mei”.

“Asculta sunetul pasilor Mei” sau “urmele Pasilor Mei” apar în legatura cu cele cincisprezece semne pe care Talmudul le considera ca preced venirea lui Mesia si a Erei Mesianice. Recunoasterea acestora ( iar crestinii de asemenea au multe dintre ele printre semnele care trebuie sa preceada A Doua Venire) este ceea ce crestinii ar numi “Semnele Vremurilor”. Fara o cunoastere a expresiilor ebraice, un fals profet nu ar fi folosit aceasta expresie specific ebraica, ci ar fi folosit-o numai pe cea crestina a “Semnelor Vremurilor”.

În al cincilea rând : “DURERILE FACERII”

Mesajul din 25 august 1988 mentioneaza “primele dureri ale facerii au început deja, dar ca pe o nebunie, creatia Mea le-a dat la o parte râzând, respingând primele Mele semne”. Expresia “durerile facerii” este de asemenea specifica la evrei în asteptarea lui Mesia. Expresia “Durerile facerii ale lui Mesia” este folosita în acelasi fel ca “Sunetul Pasilor lui Mesia”, adica cele cincisprezece semne evidente care preced Venirea Lui si care sunt însiruite în Talmud. Iisus Însusi foloseste aceasta expresie pentru evenimentele de la Sfârsitul Vremurilor în Matei, 24:28 si Marcu 13:8.

O învatatura rabinica în aceasta discutie talmudica despre “Durerile facerii ale lui Mesia” spune ca Mesia vine când lumea este cu desavârsire nevinovata sau cu desavârsire pacatoasa. Prima Venire a lui Hristos împlineste prima conditie prin aceea ca a existat O Persoana, Maria, cu desavârsire nevinovata si cu desavârsire fara prihana care sa-L primeasca. Maria a reprezentat în acel moment întreaga natiune evreiasca, chiar daca aceasta era pacatoasa prin ea însasi. Cea de-a Doua venire a lui Hristos numai în Duhul Sau în sufletele celor curatiti de Rusaliile de-a doua împlineste cea din urma conditie. El vine când vedem o vinovatie globala : numai avortul singur este folosit în toate tarile din Est si din Vest, si împlineste aceasta. Totusi, în iudaism “Durerile facerii ale lui Mesia” se refera la toate cele cincisprezece semne deoarece acestea includ apostazia globala (rationalismul) care salasluieste azi în mijlocul iudaismului, asa cum salasluieste si în Biserica. Referirea lui Iisus la aceste “Dureri ale facerii” pe care o face Iisus atât în Evanghelii, cât si în AVD si care se refera si la Venirile Lui va fi recunoscuta de cititorii evrei : “deja voi traiti primele semne ale Întoarcerii Mele deja primele dureri ale facerii au început” (AVD, 25 august 1988) (în original nu exista punct care sa separe cele doua propozitii).

În ceea ce priveste împartasirea dumnezeirii lui Hristos cu credinciosii Sai, Hristos i-a vorbit Sf Simeon (un sfânt ortodox) în felul urmator : Ť Moartea Mea umilitoare este un vesmânt de nemurire si o adevarata îndumnezeire pentru toti credinciosii. Pentru aceea, cei care Ma urmeaza în suferinta Mea de negrait se împartasesc si de dumnezeirea Mea si mostenesc Împaratia Mea ť.

Într-un pasaj al cartii intitulate Ť În lumina lui Hristos ť Arhiepiscopul Basil Krivocheine scrie despre Sf Simeon : Ť Dumnezeu este vazut în lumina. El Însusi este lumina de negrait. Slava si harul Sau sunt lumina dumnezeiasca si astfel se manifesta El lui Simeon. În Ziua Judecatii, Hristos va straluci în splendoarea dumnezeirii Sale. Chiar si acum El îl lumineaza pe Simeon ca pe o stea îndepartata.

Iar într-o alta parte a cartii se spune ca atunci când Hristos vine, El se face toate pentru toti si primeste nume felurite conform cu lucrarile Lui. Daca suntem bolnavi, El devine sanatate, caci ne vindeca ; Lumina, caci ne lumineaza, Viata, caci El ne face sa traim, Vesmânt, caci El ne înconjoara în întregime cu stralucirea Sa, ne învaluie si ne încalzeste cu slava dumnezeirii Lui… ť


În al saselea rând : “ÎNCLINATIE REA”.

Mesajul din 15 aprilie 1996 mentioneaza: “O, înclinatie rea, pamânt atât de pângarit!” Înclinatia rea (yester-ha-ra) este expresia ebraica pentru ceea ce crestinii numesc urmarile pacatului originar - adica înclinatia de a face raul este considerata a fi mai usoara decât aceea de a face binele.

Totusi, iudaismul duce acest concept si mai departe. Tot raul este corelat în scrierile ebraice cu yester-ha-ra, Înclinatia Rea. Satana este de asemenea identificat cu yester-ha-ra prin aceea ca în cartea lui Iov rolul Satanei este de a-l ispiti pe om pentru a întari simtul moral al omului. Aceasta ispitire este numai în limitele pe care le impune Dumnezeu (cf Iov, 1:12, 2:6).

Aceasta yester-ha-ra este denumita metaforic “plamada” în sensul patimilor care dospesc (berakhoth 17a) si care-l împiedica pe om sa faca Voia lui Dumnezeu. Dar exista si o alta semnificatie mai profunda. În ziua de dinainte de Pesach (Pastele) copiii merg în jurul casei cu o lumânare ca sa gaseasca bucatile ascunse de plamada si sa le îndeparteze înainte ca Ziua Eliberarii sa înceapa. (Pastele însemnând eliberarea din robia Egiptului). Semnificatia mai profunda este ca înaintea sarbatorii eliberarii evreul îndeparteaza yester-ha-ra - înclinatia rea - din inima lui prin lumina constiintei lui, care este “sfesnic de la Domnul” (Pilde, 20:27).

Toate aceste concepte sunt evocate în cugetul evreiesc prin expresia “Înclinatie Rea” din Adevarata Viata în Dumnezeu. În plus, îndepartarea Înclinatiei Rele înainte de Ziua Eliberarii este o mica reflectie asupra mesajului din Adevarata Viata în Dumnezeu care ne pregateste pentru Ziua Domnului prin îndepartarea oricarui pacat din inimile noastre.

Poate fi mai mult decât atât? Da.

Rabinii spun ca yester-ha-ra, Înclinatia Rea, care este experienta comuna a tuturor fiintelor umane, va fi izgonita în Era Mesianica. În Adevarata Viata în Dumnezeu, Domnul spune : “Când va sosi Ziua Mea, voi scoate afara tot raul si îl voi zavorî” (AVD, 10.11.88). De asemenea, când Hristos domneste în Duhul Sau în inimile celor curatiti, urmarea este pur si simplu casatoria mistica. În aceasta etapa, Sf Ioan al Crucii învata ca germenele pacatului (2), numele pe care crestinii îl dau sursei lui yester-ha-ra, va fi tinut sub control. Nimic necurat nu poate intra în Noul Ierusalim care s-a coborât pe pamânt (Apocalipsa, 21, 27, Întel. 7,25), iar starea de sfintenie oferita în dar celor care se pocaiesc, starea Casatoriei Mistice, va face germenele pacatului neputincios daca noi vom consimti.

Nici un fals profet nu ar folosi o expresie care sa evoce atât de bine pentru un evreu întregul concept al raului. Lui Satan îi place sa se ascunda si o parte majora a conceptiei ebraice este ca Satan se dezvaluie în lucrarea sa ascunsa în inimile oamenilor.


În al saptelea rând : AL TREILEA CER

Cu putin înainte de sfârsitul mesajului din 12 februarie 2000 exista o referinta la Al Treilea Cer. Al Treilea Cer este de asemenea mentionat de Sf Pavel. Este o expresie ebraica ce se bazeaza pe conceptia existentei a sapte ceruri. Al Treilea Cer contine Ierusalimul Ceresc (era oare cel pe care l-a vazut Sf Ioan? - Apocalipsa, 21:12) si Templul Ceresc unde sta Sf Arhanghel Mihail. Se spunea ca orice rugaciune si ritual religios oferite în Templul din Ierusalim erau reproduse si înfatisate de Sf Arhanghel Mihail, care le oferea lui Dumnezeu. Aceasta conceptie ebraica se regaseste în catolicism. Nu trebuie sa cautam mai departe de cuvintele Apocalipsei si de cuvintele Sf Liturghii. În Apocalipsa, 8:3-5 vedem îngerul stând înaintea altarului si oferind tamâie “cu rugaciunile tuturor sfintilor…si fumul tamâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreuna cu rugaciunile sfintilor”.

De asemenea, la Sf Liturghie catolica preotul rosteste dupa consacrare: „Te rugam cu umilinta, Dumezeule Atotputernic, sa poruncesti ca jertfa aceasta sa fie adusa, prin mâinile sfântului tau înger, pe altarul Tau ceresc, în fata maiestatii Tale dumnezeiesti, pentru ca noi toti care vom primi de pe acest altar preasfântul Trup si Sânge al Fiului Tau, sa ne umplem de toata binecuvântarea cereasca si de tot harul."


În al optulea rând : “EU SUNT”

De-a lungul scrierilor din Adevarata Viata în Dumnezeu, gasim expresia “Eu Sunt” folosita de Iisus. La prima vedere, ea apare ca fiind raspunsul lui Iisus la întrebarile Vassulei :”Iisuse?” sau “Doamne?”. Însa acesta este numele prin care Dumnezeu l-a trimis pe Moise israelitilor. Dumnezeu i-a spus lui Moise Numele Sau întreg “Eu sunt Cel ce sunt”. (Iesirea, 3:14). Dar El îi spune lui Moise sa le dea israelitilor numai prima parte a Numelui Sau când acestia vor întreba despre Numele Sau : “Cel ce este m-a trimis la voi” (Iesirea, 3: 14). Ocazional, Dumnezeu foloseste Numele Sau întreg, ca în mesajul din 27 noiembrie 1990 : “Tatal tau din Ceruri stie ca tu nu apartii lumii, dar te trimite în lume ca sa arati lumii inima Dumnezeului tau si ca Eu sunt Cel ce sunt te-a trimis…”

Orice evreu ar recunoaste semnificatia lui “Eu sunt” cu care încep atât de multe mesaje. Acest titlu îi este atât de specific lui Dumnezeu si tinut cu atâta veneratie sacra, încât nici un evreu nu ar îndrazni sa-l pronunte. Faptul ca Iisus îl foloseste este o afirmatie inerenta a dumnezeirii Sale si ar fi recunoscuta ca atare de cititorii evrei. Pentru cititorul crestin, el este poate cu desavârsire trecut cu vederea, caci l-am considera doar raspunsul de confirmare. Daca ar fi fost doar aceasta varianta mai putin importanta, un “a” mic ar fi fost folosit în locul majusculei “A” care denota un Nume, în acest caz, NUMELE : “HASHEM”. Crestinii sunt atât de obisnuiti sa-L numeasca pe Dumnezeu “Tata” încât cei mai multi nici macar nu stiu ca El i-a dat lui Moise acest Nume, “Eu Sunt”.

“Eu sunt” folosit ca Numele care-L identifica pe Dumnezeu este cu cea mai mare probabilitate dincolo de cunostintele unui fals profet. Ca multe alte expresii evident ebraice, si aceasta da marturie despre originea divina a scrierii Adevarata Viata în Dumnezeu.


În al noualea rând : CAINI SI ISAVI, ABELI SI IACOBI (vezi Adevarata Viata în Dumnezeu, 7 februarie 1991).

Iudaismul recunoaste “generatia rea” care trece prin Isav, persecutorul lui Iacob, si prin întreg Exodul, unde batalia de la Rafidim are ca scop distrugerea neamului lui Iacob. Aceasta descendenta rea se prelungeste prin Agag. Cunoscând de mai înainte relele pe care aceasta descendenta le va perpetua asupra poporului evreu, Dumnezeu l-a folosit pe regele Saul ca sa puna capat acestei descendente rele, dar Saul nu a ascultat. Asa se face ca încercarea diabolica de a extermina poporul evreu a continuat. Aceasta încercare de a-i anihila pe evrei era încercarea lui Satan de a împiedica nasterea lui Mesia, Care îi va rascumpara. Iarasi, în vremea reginei Esther îl gasim pe Haman, descendent al lui Agag din aceeasi generatie rea, care încearca sa distruga natiunea evreiasca. Trimiterile frecvente ale lui Iisus la Cainii si Isavii din Biserica pot fi recunoscute deplin de gândirea ebraica.

Isav înseamna “rosu”. Isav s-a nascut acoperit de par rosu si si-a vândut dreptul de întâi nascut pentru o strachina de fiertura de linte rosie. Pamântul Edomului, unde s-a asezat el, înseamna “Pamânul Rosu”. Urmasii sai razboinici purtau rosu si aveau scuturi vopsite în rosu. Ei au fost cei care au populat Italia (descrierea biblica a Tarii Trestiilor). Mantia romana asezata în semn de batjocura peste Iisus este un simbol profund a tot raului din descendenta lui Isav care a încercat sa-l distruga pe Mesia. Steagul rosu al comunismului ateu continua “descendenta spirituala” a lui Isav. Acelasi ateism este cel care a provocat apostazia si este rodul rationalismului si al naturalismului, introducându-l astfel pe Isav în Biserica, asa cum afirma mesajele din Adevarata Viata în Dumnezeu.

(1) Legile deduse din Sf Scriptura erau cunoscute drept Traditia Orala. Acestea au fost fixate în scris de teama de a nu se pierde în timpul împrastierii poporului evreu si au devenit cunoscute sub numele de Mishna. Mai târziu, legile deduse din Mishna au fost adunate de Iuda Printul si au devenit cunoscute sub numele de Talmud. Ca si Mishna, Talmudul nu este considerat canonic.

(2) Germenele pacatului. Înainte de Cadere Adam si Eva au avut darul „Dreptatii Originare”, adica uniune deplina cu Dumnezeu si usurinta perfecta de a trai în Voia lui Dumnezeu si de a se supune acesteia. Caderea a provocat îndepartarea Prezentei Divine. Omul nu se mai putea supune Voiei lui Dumnezeu fara ajutorul harului. Aceasta slabiciune primordiala inerenta vointei umane si incapacitatea lui consecventa de a trai fara pacat se numeste în termeni scolastici „germenele pacatului” (lat fomes peccati) (vezi Summa, 3:15:3)


NOTA : Pentru cei interesati, cele cincisprezece semne care sunt considerate de Talmud ca preceda venirea lui Mesia sunt identificate, interpretate si discutate în cartea evreiasca “Days are Coming (Days Are Coming, subtitle: “Rising to the Challenge of History’s Most Cruel Time”, Rabbi Ezriel Tauber, Publisher: Shalheves, ISBN 1-878999-09-5, available from: John Trotter Books, Manor House Books, 80 East End Road, Finchley, London N3 2SY.) Aceasta carte prezinta Miscarea Teshuva - Miscarea Pocaintei, care îi îndeamna pe evrei sa se întoarca la o practicare deplina a credintei lor pentru a pregati Domnia Mesianica. Cartea ofera dovezi ale pregatirii inter-confesionale a Venirii lui Mesia, care le este înca necunoscuta. Cât despre crestini, autorul a descoperit ca Miscarea Teshuva nu a început cu evreii, asa cum ar fi fost de asteptat, ci cu fiii crescuti în cele mai alienate camine - fie în Occidentul materialist sau în ateismul militant de orientare stângista din Rusia si Israelul secular.