Vassula este
martorul întâlnirii dintre
Papa Ioan Paul
și Patriarhul Teoctist în România, Mai 1999
de Isabelle Gay
"Cea mai sinceră dorință
a Mea este ca Vestul și Estul să se întâlnească.
Am nevoie ca acești doi stâlpi ai Bisericii Mele să vină
împreună și să-mi consolideze Biserica."
(Iisus către Vassula, 5 Octombrie,
1994)
Hristos a Înviat! Christos Anesti!
Această vizită în
România, organizată într-un mod atât de neașteptat
și providențial, a fost un semn că Domnul a dorit ca
Vassula să fie prezentă la această vizită istorică
a Papei Ioan Paul II la fratele său din Est, Preasfințitul
Patriarh Teoctist, patriarh al Bisericii Române Ortodoxe.
Eu am însoțit-o pe Vassula
și amândouă eram printre oaspeții oficiali ai Patriarhului
Teoctist, așa că accesul nostru privat la anumite evenimente
a fost facilitat în mod substanțial.
Am plecat din Geneva spre București
pe data de 5 Mai 1999, într-o miercuri. Timp de mai multe zile temperatura
în București a fost în jur de 27° C, așa că
am fost tare surprinse când în timpul aterizării, pilotul
a anunțat că temperatura la nivelul solului era de 7°
C! Am fost întâmpinate de o ploaie torențială
și de un vânt în rafale și înghețat.
Era de parcă natura ar fi fost dezlănțuită înaintea
unui eveniment fericit.
Cu toate acestea, în vinerea sosirii
Sfâtului Părinte, pe data de 7 Mai, cerul era senin și
a rămas așa până la plecarea sa.
În aceeași zi, în jurul
orei 13:30, Sfântul Părinte și Patriahul Teoctist erau
așteptați la sediul Patriarhatului din centrul Bucureștiului.
Sediul se află pe o colină privind spre o piață
plăcută și dulce, și care este înconjurată
de asemenea de către catedrală și de palatul patriarhal.
Deoarece am beneficiat de legitimații
am putut intra după un control riguros al poliției.
Sfântul Părinte și
Patriarhul, amândoi îmbrăcați în alb, au
sosit împreună în "papamobil". Ei au fost întâmpinați
de o mulțime entuziastă, cu clopote și superbe imnuri
Bizantine.
La început au făcut rugăciuni
în catedrală, după care au traversat piața și
au urcat cele cîteva trepte care duceau spre balconul patriarhatului,
de unde și-au ținut propriile discursuri.
Noi stăteam la baza acestor trepte,
la trei metri distanță de Papă și Patriarh, cu
fața la episcopi, cardinali și mitropoliți, care i-au
însoțit.
Eram atât de aproape de
Sfântul Părinte, încât la un moment dat, după
ce s-a uitat în direcția mulțimii, ochii i s-au oprit
asupra noastră, după care a dat din cap și a zâmbit
în direcția Vassulei, de parcă ar fi salutat-o.Vassula
a avut o percepție interioară că a recunoscut-o. După
discursuri, Papa și Patriarhul au intrat în Patriarhat și
după câteva minute au ieșit din nou. Ei au fost urmați
de Mitropolitul Daniel, mâna dreaptă a Patriarhului. El a
salutat-o cordial pe Vassula din capul scărilor. Mitropolitul era
însoțit de Parintele Bria, anteriorul director al departamentului
"Unitate și Reînnoire" al Consiliului Mondial al Bisericilor
din Geneva, care ne-a aranjat calatoria.
Vassula s-a întâlnit cu
Patriarhul Teoctist și Mitropolitul Daniel prima dată la Iași
în mai 1994 la o consultație organizată de Consiliul
Mondial al Bisericilor pe tema "Spiritualitate Creștină pentru
Zilele Noastre". Vassula a fost invitată să participe, și
a fost însoțită de Fr O'Carroll.
Vassula a fost invitată să
prezinte Mesajul și rugămintea Domnului pentru unitate și
unficarea datelor de sărbătorire a Paștilor. Rugămintea
a fost luată în considerare, iar una dintre cele cinci recomandări
finale ale consultației a fost ca "o nouă inițiativă
să fie luată, în vederea celebrării Paștilor la
o dată comună". Aceasta a fost continuată de o consultație
în Aleppo, Siria, în martie 1997, invitând Bisericile
la un consens privind data de sărbătorire a Paștilor.
Această idee a fost reluată
la Consultația Teologică Ortodox Catolică a Americii
de Nord, ținută la Washington în Octombrie 1998. Recomadarea
lor a fost ca principiul statuat de Consiliul de la Niceea să fie
urmat.
Este interesant de observat că
și Biserica Luterană lucrează în aceeași
direcție. Ishmael Noko, secretarul general al Federației Mondiale
Luterane a cerut celor 124 de membri ai Federației să studieze
propunerea Consultației de la Aleppo din 1997 privind data comună
de celebrare a Paștilor.
Într un interviu de la Geneva,
Reverendul Noko a subliniat importanța acestui acord:
"Miza este mai mult decât o
dată comună a Paștilor, este vorba de unitatea Bisericii
privind un eveniment care definește Biserica drept Trupul lui Hristos.
Trupul lui Hristos este divizat din
cauza calculelor matematice, dar Învierea din morți ne dă
mai multă putere de a ne ridica deasupra limitărilor umane.
O dată comună de celebrare a Paștilor ar fi un semn
vizibil al unității. "
Vassula? Aș numi-o Ioan Botezătorul
zilelor noastre, care arată lumii, prin harul care i s-a dat drumul
spre unitate.
Noi am pregătit
două dosare, unul pentru Papă, iar celălalt pentru
Patriarh. Ele conțin câteva mesaje importante selectate din
Adevărata Viață în Dumnezeu despre data
comună de celebrare a Paștilor și despre reconcilierea
dintre Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană.
Am pus accentul pe anumite pasaje astfel încât ei să-și
dea seama de insistența și urgența chemării
Domnului nostru în unificarea datei Paștilor.
A fost de asemenea inclusă și
o listă conținând întâlnirile Vassulei prin
toată lumea dintre anii 1988 și 1999 (în jur de 580 de
întâlniri) precum și o bibliografie a lucrării Adevărata Viață
în Dumnezeu în toate limbile în
care este disponibilă.
Ne întrebam dacă Vassula
va reuși să le dea dosarele și să le spună
câteva cuvinte despre conținutul lor. Nu prea părea
posibil la momentul respectiv.
Þinând seama că am
fost invitate să participăm la recepția oficială
de la palatul patriarhal din ziua următoare, Duminică 9 Mai
1999, am crezut că încă mai avem o șansă.
Am ajuns la recepție în jurul orei 6 după amiază.
Am trecut de controlul de securitate și am fost invitate să
luăm loc în amfiteatrul palatului. Amfiteatrul arăta
ca un rafinat teatru în miniatură, superb și totuși
simplu decorat.
Peste câteva minute câțiva
episcopi și cardinali care îl însoțeau pe Sfântul
Părinte, precum Cardinalii Sodano, Cassidy, Silvestrini,
și-au ocupat locurile lor pe o parte, la numai
doi metri distanță de noi. La un moment dat ne-am gândit
să o lăsăm pe Vassula să se prezinte, dar ar
fi fost mult mai potrivit ca Părintele Bria sau Mitropolitul Daniel
să o facă. Niciunul dintre ei nu era însă acolo
în acel moment.
Înnainte să intre ân
amfiteatru, Sfântul Părinte și Patriarhul au fost salutați
de un cor de copii. În momentul în care ei au intrat în
amfiteatru au fost întâmpinați cu aplauze furtunoase
urmate de un imn al Învierii. Acest imn a fost de multe ori cântat
în timpul acestor trei zile.
După discursul Sfântului
Părinte, care și-a încheiat expunerea cu o ciocănitură
în pupitru cu cuvintele "...această vizită este de
neuitat", a început recepția și ne-am trezit stând
la un metru distanță de Sfântul Părinte.
Recepția
Într o cameră largă
cu multe mese mici de servit, au fost pregătite două fotolii
și o masă joasă de două persoane pentru Sfântul
Părinte și Patriarh. Atmosfera caldă și confortabilă
a întrunirii erau în mod evident neobișnuite pentru Sfântul
Părinte și anturajul său.
Noi am planificat să predăm
dosarul Papei în momentul în care intră în cameră,
dar după cântarea rugăciunii Tatăl Nostru și
binecuvântări, câteva persoane s-au îmbulzit în
jurul Sfântului Părinte, formând o barieră umană
în fața Vassulei. Acest comportament i-a forțat pe Sfântul
Părinte și pe Patriarh să părăsească
încăperea. De ficare dată când am crezut că
ne vom atinge țelul am putut percepe obstacole...
Vassula, un ortodox printre ortodocși,
susținută de propria sa Biserică, a fost martorul acestei
întâlniri și a văzut cu proprii ei ochi împlinirea
unor profeții ale Domnului prin mesajele Adevărata Viață
în Dumnezeu:
Slava va străluci de la malul
Estic - de asta spun Casei de Vest: întoarce-ți privirea spre
Est. Nu plânge amar peste Apostazia și distrugerea propriei
tale Case; nu intra în panică, căci mâine tu
vei mânca și bea împreună cu mlădița
Mea din malul Estic; Duhul Meu vă va aduna pe voi.
.......În Mila Mea și
de dragul Iubirii Mele voi ridica din Est cel puțin unul care va
spune fratelui său: 'vino și pășește pe pământul
meu; vino și mănâncă de la masa mea, vino și
bea cu mine; ciubărele mele sunt de umplute cu vinul cel nou
că dau pe afară. Hai să paștem mieii noștri
împreună și să facem un Paradis din pășunile
noastre.
(24 Octombrie 1994)
Coroana slavei Imi va fi oferită
din Est.
......Îmi voi ridica vlăstarul
din Casa de Est pentru a aduce unitatea, iar în final toate națiunile
vor fi adunate sub un Singur Nume...
(7 Decembrie 1994)
Voi grăbi o inimă generoasă
din Est, care în a sa loialitate va pecetlui un testament de pace
cu Vestul.
....Astăzi , orice atenție
din partea creaturilor Mele care sa restabilească Casa mea care
se clatină, Mă emoționează profund, iar pentru
orice pas în direcția unității toate cerurile
se bucură; orice rugăciune oferită pentru restaurarea
Trupului Meu diminuează mânia Tatălui Meu; binecuvântările
Mele se revarsă peste cei care participă la orice adunare
în Numele Meu pentru unitate. Ochii Mei veghează asupra celor
care Mă iubesc și care, în pofida propriilor imperfecțiuni
duc la bun sfârșit dorințele Mele fervente.
(5 Octombrie 1994)
După retragerea Papei și
Patriarhului, ne-am întâlnit cu Ambasadorul României
la Vatican, pe care Vassula l-a întâlnit la Roma, și cu
Parintele Galeriu, un preot ortodox de mare spiritualitate și care
susține Adevărata Viață în Dumnezeu
în România.
Duminică dimineață,
pe data de 9 Mai 1999 ne-am dus într-o piață mare, înconjurată
de spații verzi unde am participat la Sfânta Liturgie Ortodoxă,
prezidată de Patriarhul Teoctist în prezența Sfântului
Părinte, și la care a participat și o mare mulțime
de oameni.
Am ajuns acolo cu o oră inainte,
pentru a avea locuri bune. Cu aceată ocazie l-am întâlnit
pe unul dintre consilierii Patriarhului, Parintele Vasile. El era însoțit
de Parintele Bria și de soția sa, și toți trei s-au
așezat în spatele nostru. Părintele Vasile a locuit în
Lausanne și părea bucuros să stea de vorbă cu
noi. Când i-am povestit de harul Vassulei, el a părut deschis
și interesat. I-am dat o broșură despre darurile Duhului
Sfânt pe care o aveam la mine și m-am oferit să-i dăm
și alte cărți după ceremonie. Deoarece stăteam
la mică distanță unul de altul, puteam sta de vorbă
cu el în voie. Deoarece noi nu înțelegeam românește,
el a fost foarte atent în timpul liturghiei și a comentat-o
ajutându-ne să o putem înțelege.
La împărtășanie
am văzut un grup mic de oameni, în special copii, care au
mers să o primească. Numai Patriarhul a împărtășit.
După aceea, în timpul după
amiezii, într-o piață largă din fața unei
fost palat al lui Ceaușescu, Sfântul Părinte a ținut
Sfânta Liturghie în fața unei largi audiențe, caldă
și entuziastă, estimată la un milion de oameni care
au venit din toată România. Patriarhul a participat de asemenea
la ceremonie, împreună cu numeroși preoți ortodocși
și greco-catolici. Cântecele și rugăciunile se înălțau
la cer cu o impresionantă forță lăuntrică.
Într-un mod perfect organizat, mai mult de o sută de preoți
s-au împrăștiat prin mulțime ca să-i împărtășească
pe toți cei ce au dorit aceasta, toate acestea într-o atmosferă
de rugăciune fierbinte și contemplativă.
După terminarea Liturghiei, mulțimea
a început să scandeze la unison:
UNITATE! UNITATE!
Cu veselie, Sfântul Părinte
a încheiat: "Atunci hai să ne grăbim!"
Vizita de trei zile a Papei a avut loc
într-o atmosferă de prietenie, relaxată și sărbătorească,
fără prea mult protocol. Patriarhul a dat atenție și
celor mai mici detalii. O mare bucurie și o tandrețe mutuală
a putut fi simțită.
În ceea ce privește cele
două dosare, am reușit în final să le predăm
în mâini bune.
|